Zile…

IMG_66026121650629

Uneori iti pierzi inspiratia…uneori nici nu mai vrei sa o gasesti, nu vrei sa o mai simti…nu vrei sa mai simti nimic din ce te-ar putea tine treaza noaptea, sau mai rau, in fata tastaturii incercand intr-un ritm febril sa pui tumultul din cap in cateva cuvinte.  Uneori odata cu inspiratia te pierzi pe tine, te uiti in noapte pe o strada, sau te ineci intr-un pahar plin de trecut, ori te pui in bagaj si te trimiti departe, la ce te-ar ajuta sa fii ceva…poti fi oricand nimic.

Alteori te impiedici de tine imediat cum te dai jos din pat dimineata, iti intalnesti chipul in oglinda si iti spui ca poate nu esti pierduta de tot, poate a mai ramas ceva din tine in ochii aia verzi, si poate totusi are rost sa tragi un pic  azi, vezi tu pana diseara daca a fost asa sau nu, oricum ce altceva ai mai bun de facut, decat sa incerci, nu?

Vrei, nu vrei , gasesti un motiv si din greseala uiti de ruj da iti pui pe buze un zambet, uiti de lume si iti aduci aminte ca cel mai bine e sa iti fii propria lume, si uite asa de la un gand somnoros de dimineata ajungi sa te lovesti , chiar inainte sa apuci sa iti saruti ceasca de cafea, de cine? – chiar de tine. De tine asa cum iti place sa fii, intalnire macabra dimineata mult prea devreme…n-ai unde sa fugi, n-ai cum sa scapi, masca e pe undeva pe sub pat acolo unde ai aruncat-o cu sila aseara, deci nici de ascuns nu ai cum…ce iti ramane de facut…stai , n-ai incotro…stai si priveste-te…ce ciudat e…seamana  si totusi nu…

E ziua ta „buna”, dai de tine prin filele unei carti pe care ai citit-o de sute de ori, habar nu aveai ca iti uitasei o parte de suflet pe acolo, ca aruncasei alta printre niste  melodii in mp3 –ul ala de pe care s-a luat vopseaua la cat a fost frecat in buzunarele blugilor aia decolorati pe care ii iubesti atat de mult. Deschizi sertarul ala pe care promisesei ca nu il mai deschizi anul asta si mai dai si acolo de o parte de tine, dormind printre agende , fotografii si scrisori…in dimineata asta parca isi bate soarta joc de tine, chiar asa, nici macar tu nu poti sa te lasi in pace pentru o zi….

Si uite asa vezi ca tricoul ala ii pastrase mirosul, cafeaua are parca alt gust, afara e soare, si iarba e verde, si tu ai energie, ce naiba e gresit azi…aveai in plan sa duci relatia ta cu canapeaua la un alt nivel, si sa ii arati ca nu te dezlipesti de ea deloc azi , in schimb te trezesti ca te plimbi prin iarba in picioarele goale si zambesti ca o toanta, la soare, daca te-ar vedea cineva ar zice ca ai prizat ceva, ziua asta clar nu e normala. Iti lasi fata luminoasa, iti lasi parul ciufulit daca nu ai fi asa de ametita, chiar te-ai intrebat daca te-ai tampit…

Sunt zile cand pur si simplu vrei sa renunti, azi era una din ele, zilele alea in care iti faci planuri si se duc dracu’ instant, fix ca azi…zile in care vrei sa scapi de toti , dar dai de tine si nu stii cum e mai bine, era parca mai simplu sa te lupti cu ei, cu tine n-ai cum… e o lupta castigata sau pieduta de la inceput, acum depinde cum vezi lucrurile. Sunt zile in care iti propui sa faci ceva si nu faci nimic, si zile in care vrei sa nu faci nimic si faci prea multe…zile in care vrei sa zambesti, dar nu reusesti decat sa iti arati coltii, si zile in care vrei sa marai dar ajungi sa torci….Zile in care ai vrea sa scrii, dar mintea iti e goala, si zile in care ai vrea sa fie goala dar te bantuie orice, de la versul idiot al unei melodii,ce se repeta la nesfarsit in capul tau de parca ar vrea sa te scoata de tot din minti, pana la cele mai incurcate ganduri carora chiar nu vrei sa le dai de capat….zile in care vrei sa te gasesti si n-ai de unde sa te iei, si zile in care vrei nu vrei…esti plina de ….idei.

 

Anunțuri

Doar un gand #4

IMG_826575339284

 

Sunt lucruri pe care ar trebui sa le facem si totusi ne prefacem ca nu e asa, gasim scuze sau pretexte, motive sau circumstante atenuante si le lasam asa, doar in idee fara sa le ducem vreodata la capat.

Sunt lucruri pe care trebuie sa le spunem, si le supunem aceleasi reguli, lasandu-le in ganduri, punand praf pe ele, nerostite…

Si daca la primele unul din motive ar fi cu adevarat bun, cand vine vorba de cuvinte…

Da, sunt multe lucruri pe care adesea vrem sa le spunem cuiva, sau pur si simplu ar trebui rostite cu voce tare cand esti singur in camera, si pe care totusi le supunem tacerii. Sunt multe si din diferite motive le tinem pentru noi, si nu stiu cat de corect, sau bine e sa facem asta. De cele mai multe ori cuvintele nespuse sapa indoieli. Indoielile macina credinte , credintele dispar si lasa in urma fiori de regrete, regrete ce nu iti lasa sufletul sa se odihneasca. Un suflet incrancenat ingenunchiaza vointa, vointa trage dupa ea, pune intre ziduri mintea. O minte inchisa nu mai poate respira, isi pierde esenta, sufoca trupul si…cazi. Cazi in ceea ce ei numesc indiferenta, ceva ce nici tu nu intelegi, cazi victima in razboiul ce nu are de fapt tabere, ca piesele de domino, una cate una, pana cand totul e la pamant…si atunci? Atunci cine te ridica?

Cuvintele au putere, nu? Dar putere prind cand sunt spuse, si stiu..cuvintele pot rani, spuse cand sau cum nu trebuie taie in carne vie, lasa rani adanci…si totusi…

Daca cuvintele ranesc, atunci…tacerea omoara.

Un fel de scrisoare

Dragul meu….TU…

Am tot incercat sa-ti scriu….am scris, am sters si am rescris de sute de ori acelasi rand…si tot nu gasesc cuvinte suficiente ca sa exprim macar o zecime din cat imi lipsesti…si timpul asta trece asa de repede, ca uneori as prefera sa nu mai existe ceasuri. Sa nu mai existe repere…oricum am senzatia ca totul s-a intamplat ieri…sau ca de fapt a fost un vis urat si o sa ma trezesc curand…ca o sa ma trezesti curand…

Mi-am cerut iertare pentru momentele in care ti-am gresit? Ti-am spus de suficiente ori ca te iubesc? Eram ce ai fi vrut sa fiu ? Sau ce ai fi schimbat la mine? Atatea intrebari al caror raspuns nu mi-l vei da nicicand….la care poate il stiu, dar totusi as fi vrut sa il aud.

Daca m-ai fi intrebat aseara tot ce am in gand…tot ce as vrea sa spun as fi putut sa iti scriu romane, acum de abia leg trei cuvinte, dar tu ai fi inteles oricum…m-ai fi contrazis oricum, si mama s-ar fi enervat, noi am fi ras, ea ar tipa si am continua o vreme cu asta doar sa vedem unde ajungem, oricum stiam ca am dreptate, nu-i asa?

Habar nu ai de cate ori am dat sa te sun saptamana asta sa te intreb banalitatii….pacat ca nu aveai casuta vocala asa macar ti-as fi putut inca vorbi, ti-as fi auzit vocea macar pentru inca o secunda…asa am ramas cu sute de amintiri, un gol permanent, si zeci de poze in care zambeai…tu mereu zambeai. Acolo mai zambesti?

Trebuia sa fim noi…si „Hotel California „…aici nu era loc de „Dust in the wind”, era un „It’s my life” dar nu „Withouth you”.

Dar acum… ” You’re an angel” si „I miss you”.

10153136_709067242465316_795503609_n

A ta fata.

 

Doar un gand #3

Astazi nu…nu pot, nu vreau…nu sunt…

Geaca de piele neagra aruncata pe umarul drept, o esarfa ce inca miroase a iasomie pe cel stang, cana aburinda de cafea in mana si am plecat…azi nu stau, merg doar ca sa simt toamna trecand peste obrajii mei, frigul muscandu-mi buzele, vantul incurcand parul pe care si asa am uitat sa il pieptan dimineata.

Nu conteaza hainele, machiajul, nu conteaza oamenii, nici muzica din casti, nici cat de dulce e cafeaua din termos, nici ca am uitat nu stiu ce acasa,  conteaza doar strada, zgomotul, monotonia, vremea si pata…de lumina de pe cer, ce se crede luna, zambeste catre ea, spune-i „buna”.

Azi nu vreau, n-am chef sa ma gandesc, nu sunt , nu vreau sa fiu , considera-ma umbra si lasa-ma sa bantui pe strazi, ca vreau sa ma poarte pasi unde au chef, mintea mea e in repaus azi, nu mai vrea sa te asculte…de spus sunt multe, putine importante, putine adevarate.

Nu vreau, nu sunt, nu pot…nu am plecat acum sa am de unde sa ma intorc,ci ca nu mai aveam de ce sa raman, era o rascruce nu un final de drum.Sa mai raman? De ce ? Acum?

tumblr_mvmzc3MWVk1rhhdg5o1_500

Azi….

Azi…e despre azi,

despre acum.

Azi e un inceput

de mijloc de drum.

Azi nu conteaza ieri,

azi nu conteaza maine

azi e azi

nu are nume.

Azi ploua,

azi carte

azi cafea,

azi departe

Azi frig, rece, ceai de tei

Dovleac, octombrie, zbor de porumbei.

Azi toamna…

In rosu o doamna.

Azi muzica,

oras vazut prin geam aburit de autobuz,

azi suflet confuz.

Azi ore,

azi zambete…

fum , umbrele

paltoane umede.

Azi telefoane inchise

azi carti, muzica veche

azi versuri scrise.

Azi agenda neagra,

pomi galbeni, pix verde.

Azi cine se pierde?

Azi pavele ude,

oameni plictisiti.

Azi incotro porniti?

Azi aglomerare,cizme lungi

miros de portocaliu,

da unde sa fugi?

Azi somn,

dar nu vreau s-adorm.

Azi noapte…

azi poate.

Azi bine, azi rau

Azi e azi,

Azi e mereu.

e pentru cuvinte fara sens,

insirate pe pagini dungate.

Azi e despre cuvinte,

azi nu e despre fapte.

Azi traieste,

maine, pune pauza,

gandeste.

.6992820-clock-leaves-autumn

Doar un gand #2

Uneori…uneori am senzatia ca esti singurul om care vede dincolo de orice masca imi propun sa port..ca esti singura persoana care indiferent de situatie vede ce e mai bun in mine, chiar si atunci cand probabil nu a mai ramas nimic bun. Uneori am senzatia ca vezi in mine ce vrei, si cateodata e bine, pentru ca imi doresc sa fiu ce vezi , ma motivezi si lupt…lupt pentru ceea ce vreau, pentru vise, pentru ganduri, pentru idealuri…pentru mine, si pentru ceea ce pot sa devin…uneori ma intreb cum de in ciuda a tot, a schimbarilor de stare, a comportamentului, a principiilor neintelese…ma mai suporti…

Si uneori …uneori cred ca iei tot ce e mai bun din mine, pui la pamant si calci in picioare, uneori cred ca le vezi numai ca sa imi arati ca poti sa le distrugi. Uneori am senzatia ca iti sunt sac de box, imi arati ca sunt tare, ca sa imi poti demonsta ca totusi ma invingi…uneori ma ridici doar ca sa ma doara mai tare caderea, si atunci …atunci cred ca ar fi mai bine sa nu ma cunosti, sa nu vezi nimic bun, asa nu ai avea ce sa distrugi…sa nu vezi nimic cald, la fel ca oricine altcineva, atunci nu ai mai avea ce sa ingheti…sa nu vezi nimic tare, ca sa nu ai in ce sa lovesti…si sa nu ma suporti, ca sa nu ma intreb de ce te suport.

IMG_64149978815714

Doar un gand #1

     Uneori chiar avem impresia ca ii cunoastem..uneori chiar credem asta cu tot sufletul, ascundem cu sau fara voie, constient sau nu , unele defecte, le ascundem de altii, si le ascundem de noi, le gasim scuze, si la mascam cu sute de motive false, doar pentru ca suntem atat de loiali unei idei…ca ii stim, ca ii cunoastem…ca nu sunt altfel, daca nu ii cunoastem noi, cine sa o faca? Daca nu noi, cine? 

     Si apoi..aflam ca nu e lucru pe care ar putea sa il faca , si care sa doara mai tare, decat sa demonstreze contrariul..momentul inevitabil in care aflam cu cata maiestrie am pictat in minte chipul cuiva , gresind de fapt orice culoare…cu cat talent am construit o minciuna in jurul unui sambure de adevar…si impactul e cu atat mai mare cu cat timpul in care am zidit povestea e mai lung…si cu atat mai dureros ..cand din pacate , cei in privinta carora ne-am inselat ..sunt totusi cei pe care …si nici macar nu e vina lor, de fapt.

tumblr_nf2zgeA0sg1spnyg9o1_500

P.S, Multumesc pentru nominalizari , imi pare rau ca nu eram activa in perioada aceea si ca nu am putut sa le dau mai departe, totusi sper ca voi apuca macar sa raspund la intrebarile primite, in curand.

P