Doar un gand #4

IMG_826575339284

 

Sunt lucruri pe care ar trebui sa le facem si totusi ne prefacem ca nu e asa, gasim scuze sau pretexte, motive sau circumstante atenuante si le lasam asa, doar in idee fara sa le ducem vreodata la capat.

Sunt lucruri pe care trebuie sa le spunem, si le supunem aceleasi reguli, lasandu-le in ganduri, punand praf pe ele, nerostite…

Si daca la primele unul din motive ar fi cu adevarat bun, cand vine vorba de cuvinte…

Da, sunt multe lucruri pe care adesea vrem sa le spunem cuiva, sau pur si simplu ar trebui rostite cu voce tare cand esti singur in camera, si pe care totusi le supunem tacerii. Sunt multe si din diferite motive le tinem pentru noi, si nu stiu cat de corect, sau bine e sa facem asta. De cele mai multe ori cuvintele nespuse sapa indoieli. Indoielile macina credinte , credintele dispar si lasa in urma fiori de regrete, regrete ce nu iti lasa sufletul sa se odihneasca. Un suflet incrancenat ingenunchiaza vointa, vointa trage dupa ea, pune intre ziduri mintea. O minte inchisa nu mai poate respira, isi pierde esenta, sufoca trupul si…cazi. Cazi in ceea ce ei numesc indiferenta, ceva ce nici tu nu intelegi, cazi victima in razboiul ce nu are de fapt tabere, ca piesele de domino, una cate una, pana cand totul e la pamant…si atunci? Atunci cine te ridica?

Cuvintele au putere, nu? Dar putere prind cand sunt spuse, si stiu..cuvintele pot rani, spuse cand sau cum nu trebuie taie in carne vie, lasa rani adanci…si totusi…

Daca cuvintele ranesc, atunci…tacerea omoara.

Un fel de scrisoare

Dragul meu….TU…

Am tot incercat sa-ti scriu….am scris, am sters si am rescris de sute de ori acelasi rand…si tot nu gasesc cuvinte suficiente ca sa exprim macar o zecime din cat imi lipsesti…si timpul asta trece asa de repede, ca uneori as prefera sa nu mai existe ceasuri. Sa nu mai existe repere…oricum am senzatia ca totul s-a intamplat ieri…sau ca de fapt a fost un vis urat si o sa ma trezesc curand…ca o sa ma trezesti curand…

Mi-am cerut iertare pentru momentele in care ti-am gresit? Ti-am spus de suficiente ori ca te iubesc? Eram ce ai fi vrut sa fiu ? Sau ce ai fi schimbat la mine? Atatea intrebari al caror raspuns nu mi-l vei da nicicand….la care poate il stiu, dar totusi as fi vrut sa il aud.

Daca m-ai fi intrebat aseara tot ce am in gand…tot ce as vrea sa spun as fi putut sa iti scriu romane, acum de abia leg trei cuvinte, dar tu ai fi inteles oricum…m-ai fi contrazis oricum, si mama s-ar fi enervat, noi am fi ras, ea ar tipa si am continua o vreme cu asta doar sa vedem unde ajungem, oricum stiam ca am dreptate, nu-i asa?

Habar nu ai de cate ori am dat sa te sun saptamana asta sa te intreb banalitatii….pacat ca nu aveai casuta vocala asa macar ti-as fi putut inca vorbi, ti-as fi auzit vocea macar pentru inca o secunda…asa am ramas cu sute de amintiri, un gol permanent, si zeci de poze in care zambeai…tu mereu zambeai. Acolo mai zambesti?

Trebuia sa fim noi…si „Hotel California „…aici nu era loc de „Dust in the wind”, era un „It’s my life” dar nu „Withouth you”.

Dar acum… ” You’re an angel” si „I miss you”.

10153136_709067242465316_795503609_n

A ta fata.

 

Doar un gand #3

Astazi nu…nu pot, nu vreau…nu sunt…

Geaca de piele neagra aruncata pe umarul drept, o esarfa ce inca miroase a iasomie pe cel stang, cana aburinda de cafea in mana si am plecat…azi nu stau, merg doar ca sa simt toamna trecand peste obrajii mei, frigul muscandu-mi buzele, vantul incurcand parul pe care si asa am uitat sa il pieptan dimineata.

Nu conteaza hainele, machiajul, nu conteaza oamenii, nici muzica din casti, nici cat de dulce e cafeaua din termos, nici ca am uitat nu stiu ce acasa,  conteaza doar strada, zgomotul, monotonia, vremea si pata…de lumina de pe cer, ce se crede luna, zambeste catre ea, spune-i „buna”.

Azi nu vreau, n-am chef sa ma gandesc, nu sunt , nu vreau sa fiu , considera-ma umbra si lasa-ma sa bantui pe strazi, ca vreau sa ma poarte pasi unde au chef, mintea mea e in repaus azi, nu mai vrea sa te asculte…de spus sunt multe, putine importante, putine adevarate.

Nu vreau, nu sunt, nu pot…nu am plecat acum sa am de unde sa ma intorc,ci ca nu mai aveam de ce sa raman, era o rascruce nu un final de drum.Sa mai raman? De ce ? Acum?

tumblr_mvmzc3MWVk1rhhdg5o1_500

Azi….

Azi…e despre azi,

despre acum.

Azi e un inceput

de mijloc de drum.

Azi nu conteaza ieri,

azi nu conteaza maine

azi e azi

nu are nume.

Azi ploua,

azi carte

azi cafea,

azi departe

Azi frig, rece, ceai de tei

Dovleac, octombrie, zbor de porumbei.

Azi toamna…

In rosu o doamna.

Azi muzica,

oras vazut prin geam aburit de autobuz,

azi suflet confuz.

Azi ore,

azi zambete…

fum , umbrele

paltoane umede.

Azi telefoane inchise

azi carti, muzica veche

azi versuri scrise.

Azi agenda neagra,

pomi galbeni, pix verde.

Azi cine se pierde?

Azi pavele ude,

oameni plictisiti.

Azi incotro porniti?

Azi aglomerare,cizme lungi

miros de portocaliu,

da unde sa fugi?

Azi somn,

dar nu vreau s-adorm.

Azi noapte…

azi poate.

Azi bine, azi rau

Azi e azi,

Azi e mereu.

e pentru cuvinte fara sens,

insirate pe pagini dungate.

Azi e despre cuvinte,

azi nu e despre fapte.

Azi traieste,

maine, pune pauza,

gandeste.

.6992820-clock-leaves-autumn

Doar un gand #2

Uneori…uneori am senzatia ca esti singurul om care vede dincolo de orice masca imi propun sa port..ca esti singura persoana care indiferent de situatie vede ce e mai bun in mine, chiar si atunci cand probabil nu a mai ramas nimic bun. Uneori am senzatia ca vezi in mine ce vrei, si cateodata e bine, pentru ca imi doresc sa fiu ce vezi , ma motivezi si lupt…lupt pentru ceea ce vreau, pentru vise, pentru ganduri, pentru idealuri…pentru mine, si pentru ceea ce pot sa devin…uneori ma intreb cum de in ciuda a tot, a schimbarilor de stare, a comportamentului, a principiilor neintelese…ma mai suporti…

Si uneori …uneori cred ca iei tot ce e mai bun din mine, pui la pamant si calci in picioare, uneori cred ca le vezi numai ca sa imi arati ca poti sa le distrugi. Uneori am senzatia ca iti sunt sac de box, imi arati ca sunt tare, ca sa imi poti demonsta ca totusi ma invingi…uneori ma ridici doar ca sa ma doara mai tare caderea, si atunci …atunci cred ca ar fi mai bine sa nu ma cunosti, sa nu vezi nimic bun, asa nu ai avea ce sa distrugi…sa nu vezi nimic cald, la fel ca oricine altcineva, atunci nu ai mai avea ce sa ingheti…sa nu vezi nimic tare, ca sa nu ai in ce sa lovesti…si sa nu ma suporti, ca sa nu ma intreb de ce te suport.

IMG_64149978815714

Doar un gand #1

     Uneori chiar avem impresia ca ii cunoastem..uneori chiar credem asta cu tot sufletul, ascundem cu sau fara voie, constient sau nu , unele defecte, le ascundem de altii, si le ascundem de noi, le gasim scuze, si la mascam cu sute de motive false, doar pentru ca suntem atat de loiali unei idei…ca ii stim, ca ii cunoastem…ca nu sunt altfel, daca nu ii cunoastem noi, cine sa o faca? Daca nu noi, cine? 

     Si apoi..aflam ca nu e lucru pe care ar putea sa il faca , si care sa doara mai tare, decat sa demonstreze contrariul..momentul inevitabil in care aflam cu cata maiestrie am pictat in minte chipul cuiva , gresind de fapt orice culoare…cu cat talent am construit o minciuna in jurul unui sambure de adevar…si impactul e cu atat mai mare cu cat timpul in care am zidit povestea e mai lung…si cu atat mai dureros ..cand din pacate , cei in privinta carora ne-am inselat ..sunt totusi cei pe care …si nici macar nu e vina lor, de fapt.

tumblr_nf2zgeA0sg1spnyg9o1_500

P.S, Multumesc pentru nominalizari , imi pare rau ca nu eram activa in perioada aceea si ca nu am putut sa le dau mai departe, totusi sper ca voi apuca macar sa raspund la intrebarile primite, in curand.

P

In suitcase

the-french-girls-suitcase

Stii uneori ai atat de multe de zis ca nu iti ajung cuvintele si alteori ai atat de multe cuvinte si totusi nimic de zis. Ironia sortii, niciodata nu pare sa le am pe amandoua si acum chiar nu stiu in care din situatii ma aflu. Am incercat de multe ori sa gasesc motivul pentru care scriu si niciodata nu am ajuns la unul pe care sa il cred cu adevarat, si probabil nu nici nu voi ajunge, dar nu e asta singurul lucru pe care il fac fara sa stiu de ce….anyway.

Nu despre asta e vorba, nici despre altceva asa ca nu te astepta sa citesti cine stie ce chestie interesanta, cum nici pana acum nu cred ca ai gasit ceva in  genul pe aici…dar asta e alta discutie. Asta e mai mult sau mai putin despre mine, o chestie scrisa din plictiseala la doua noaptea dar care trebuia sa fie aici, cum de altfel toate tampeniile gandite noaptea sunt.

Zeci de mii de vise si un singur drum, sute de colaterale si nici una incercata nici acum, nici in trecut, nici pe viitor probabil,…motivul spune-mi-l tu, de fapt nu nu vreau sa il aflu.Deci daca mi-as face acum bagajul, as pune zeci de amintiri, cateva tricouri,cateva regrete, poate niste sosete, mii de vise, cateva fustite car s-ar strecura din greseala  cu cateva resentimente, si niste pantaloni…tenesi si poate niste pantofi cu toc pentru zile insorite, mii de pagini scrise, idei implinite, alte cateva nimicuri pe care dintr-un motiv sau altul le car dupa mine peste tot si de care nu ma pot desparti si cam atat, peste toate mi-as aseza sufetul ca sa fiu sigura ca nu il uit acasa. La cat sunt de atenta probabil as uita valiza in gara si m-as urca in trenul gresit, dar cui ii pasa, cat de departe poate fi prima statie.

As pune pozele facute de ea, melodiile cantate de el, versurile primite, desenele lor,  cercei aia pe care ii ador dar pe care nu i-am purtat niciodata, si cateva pungi cu jeleuri si nelipsitul suc de cirese. Ciocolata amaruie pentru clipele prea dulci si dulceata de gutui a bunicii pentru zilele prea acre. Ursul de plus sa alunge singuratatea si o carte buna sa o aduca inapoi, cand sunt prea satula de zgomot ca sa mai ascult pe cineva.

As pune intr-un buzunar al geamantanului, toate temerile, toate clipele de singuratate, de vulnerabilitate, de neincredere, as ascunde acolo lacrimile si zambetele triste, le-as lua cu mine ca sa nu uit niciodata cine, sunt si de ce sunt asa, dar as avea grija sa pun lacat pe ele ca sa nu le mai permit sa vina inapoi, si cheia as tine-o la gat ca sa imi aduc aminte mereu ca totul depinde de mine.

As lua caietul de schite in mana si un creion dupa ureche, castile si telefonul in buzunar, mi-as tatua pe fata cel mai sincer zambet si pe spate doua aripi ca sa imi iau zborul, inelul ei cu piatra rosie pe deget ca sa imi aduca aminte ca persoane bune exista, si bratara cu mesaj ca sa realizez ca uneori unele persoane tin la tine chiar daca nu le dai motive, si….atat.

Daca mi-as face bagajul atat as lua, tot ce conteaza intr-o valiza, zambetele lor intr-un plic, o poza cu un chip, miros de vanilie si piersici  in par, jurnalul si-un mar, bocanci in picioare, si-o floare, presata de mult..sclipiri verzi sub gene, si-o geaca de piele.

 Tu daca ti-as face bagajul ce ai lua? Incotro ai pleca?

Favim.com-26564