Capitolul 8

Anime-Couples-anime-couples-27914046-1280-800

Trecusera aproape cinci zile de cand se intamplase tot si Dean inca nu se trezise. Spitalul nu prea mai avea pungi de sange si nici eu nu mai aveam provizii. Stateam intinsa langa el in pat gandindu-ma cum sa fac rost de alte pungi cu sange fara sa plec de langa el. Trecuse ceva timp dar nu vroiam sa cred ca nu isi va reveni.

Il priveam dorindu-mi cu ardoare sa isi deschida ochii…spre mirarea mea dupa cinci zile se misca. Isi desclestase pumnul, un gest mic pe care l-am observat.

– Dean? Ma auzi? Te rog trezeste-te! Spuneam cu lacrimi in ochi strangandu-i mana la piept.

A inceput sa isi deschida ochi si sa ii inchida pana ce s-a obisnuit cu lumina…apoi a deschi gura soptindu-mi.

– Kate, imi pare foarte rau! Nu am vrut ,dar s-a intamplat,apoi inchise iar ochi.

– Ce ? Am intrebat eu nedumerita.

De ce ii parea rau? Ce nu trebuia sa se intample? De ce imi spusese asa ceva? Aveam atatea intrebari fara raspuns si el adormise iar. Cuvintele lui imi strapungeau sufletul, regreta ca m-a intalnit. Asta a fost singurul raspuns pe care l-am gasit. Avea dreptate, era in situatia aceea din vina mea. Putea sa moara din cauza mea. Lacrimi au inceput sa imi curga pe obraji la gandul ca el m-ar putea ura. Trebuia sa indrept cumva situatia, trebuia sa il fac pe Mark sa plateasca cu varf si indesat… voi incerca sa il omor chiar daca incercarea ma va omora pe mine.

–Iti jur ca il omor! Am soptit punandu-mi capul pe pieptul lui.

Era un juramant pe care nu aveam de gand sa il incalc sub nici un pretext.

Cateva ore m-ai tarziu, Dean a deschis iar ochi, de aceasta data cu mai multa usurinta. A dat sa spuna ceva dar i-am pus un deget pe buza oprindu-l.

– Shhhh! Nu spune nimic, esti prea epuizat.

– Kate, trebuie sa afli adevarul, sopti el.

– Imi vei spune tot cand te vei face bine, am spus eu.

– Nu Kate, trebuie sa afli acum pentru ca nu stiu daca iti voi putea spune mai tarziu…deschide sertarul de la dulapul meu si cauta un plic negru, continutul este pentru tine.

–Ok asa o sa fac, dar acum te rog odihneste-te, lupta pentru viata ta, am nevoie de tine, am spus incepand sa plang.

Mi-a confirmat printr-o inclinare usoara a fetei apoi a inchis ochii. Am asteptat sa vad daca a adormit apoi am mers si am cautat in dulap acel plic.

Nu imi puteam da seama ce era atat de urgent de spus si de ce se temea sa imi spuna. Am gasit plicul si l-am deschis. Inauntru era o scrisoare. Am deschis-o cu degetele tremurande si am inceput sa o citesc:

Iubito,

Nu stiu daca dupa ce vei citi aceasta scrisoare imi vei mai permite sa iti spun asa. Te rog sa nu ma urasti pentru ce vei afla…

Scumpo iti stiu trecutul…te stiu din data de 3 ianuarie, de acum multi ani. Sunt sigur ca acea data inseamna mult pentru tine. E data in care te-ai trezit intr-o casa straina cu viata complet distrusa de un monstru…Te intrebi de unde stiu? Stiu, pentru ca eu eram nenorocitul care ti-a distrus viata. Stiu ca ai crezut ca era barbatul cu care te-ai trezit in camera, dar nu era el, eram eu.

Te gasisem pe asfalt fara suflare, lasata fara sange de un alt vampir…am crezut ca daca iti voi da din sangele meu te vei face bine, dar nu a fost asa, erai prea grav ranita… Am plecat,lasandu-te in grija acelui barbat, imi era prieten si aveam incredere in el. I-am spus sa te supravegheze pana ce iti vei reveni, nu stiam ca intre timp murisei.

Cand te-ai trezit in acea zi, el a crezut ca sangele isi facuse efectul si a disparut…De atunci nu am mai stiut nimic de tine. Nu stiu de ce el a intervenit in viata ta zece ani mai tarziu…dar stiu ca si-a cautat sfarsitul pe care tu i l-ai oferit…

Pastrasem o poza cu tine de atunci si cand te-am vazut in acea seara la bar am vrut sa te cunosc, a fost un soc sa aflu ca esti vampir…a fost un soc sa ma indragostesc de fata careia i-am distrus viata.

Ne-am apropiat din ce in ce mai mult si am inceput sa te iubesc, regret pe zi ce trece ca ai suferit atat de mult din cauza mea…

Am scris tot in aceasta scrisoare pentru ca nu as putea sa iti spun asta privindu-te in ochi.Nu vreau sa ma urasti Kate! Dar nu iti pot controla sentimentele. Era dreptul tau sa sti adevarul, acum l-ai aflat.

Al tau,

Dean.”

Nu imi venea sa cred ce citeam… nu putea fi adevarat…nu el…era ca un cosmar din care imi doream sa ma trezesc…cum putuse? De ce ma transformase? De ce nu ma lasase sa mor?….ma indragostisem de cel care imi daruise eternitatea….de cel pe care il urasem atatia ani. Nu stiam ce simt. Totul parea mai clar inainte, stiam ca il iubesc din tot sufletul pe Dean, stiam ca imi urasc enorm creatorul, dar cand aflasem ca sunt una si aceasi persoana nu stiam ce simt. Era o lupta in interiorul meu, pe care eu nu o puteam controla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s