Capitolul 2

 

nigel

Dupa masa,am vrut sa par la fel de nonsalanta,sa nu arat ca inca ma dor ranile , dar sarada nu a mai tinut. Cand am facut primul pas pe scara ce ducea la etaj, o durere ingrozitoare mi-a cuprins spatele aducandu-mi aminte ca mai aveam o rana deschisa . Era sa cad dar ca de obicei (in ultimul timp) Dean m-a sprijinit ajutandu-ma sa urc in camera.

–Ce ai patit, nu te-ai vindecat? ma intreba el.

–Mai am o mica rana pe spate,neimportant, o sa treaca, am spus eu incercand sa ma comport ca si cum totul ar fi ok, insa camasa mea se imbuibase de sange dandu-ma de gol.

–Ai spatele plin de sange, ma lasi te rog sa ma uit la rana? a intrebat in timp ce scotea din dulap niste pansamente.

Nu m-am mai putut impotrivi si l-am lasat sa se uite la rana de pe spatele meu, care nu era asa mica precum spusesem eu, fiind defapt si mare si adanca.

–Asta numesti tu o rana mica, ceva neimportant? ma intreba el ironic. Kate ai spatele sfasiat cu aschii de lemn. Nu-mi vine sa cred ca nu am vazut asta pana acum, Greta trebuia sa ma anunte, spuse el putin nervos.

–O sa treaca, am spus incercand sa il linistesc. Cine e Greta? am intrebat curioasa.

–Greta e femeia care are grija de casa mea, e draguta.Pe ea am rugat-o sa te spele si sa te schimbe cand te-am adus, mi-a explicat.

A luat din dulap o sticla cu o solutie verde, si dintr-un sertar o penseta si a inceput sa imi scoata pe rand fiecare aschie din spate. Imi inclestasem pumni si strangeam din dinti cat puteam de tare dar tot nu puteam sa imi controlez corpul care tresarea de durere. Am simtit ca Dean s-a mai relaxat si incercand sa sparg linistea stanjenitoare dintre noi i-am pus prima intrebare care ma macina.

–De ce m-ai salvat? am intrebat timida.

–Nu stiu, nu aveai nici un punct de sprijin si nici nu avusesei ocazia sa te aperi, nu era corect sa ai un sfarsit atat de tragic, imi spuse el si in vocea lui se simtea sinceritatea.

–Erai in bar in seara aia, te-am vazut, am spus eu aducandu-mi aminte de cursul intamplarilor.

–Da ii auzisem in parcare vorbind despre cum vor ataca vampirul din local,pe tine, si am vrut sa te anunt,eu am intrat dupa bar dar tu ai iesit afara si…

–Pe cine ai auzit in parcare? am intrebat intrerupandu-l.

–Erau doi barbati, erau oameni,tu ai iesit afara si cand am iesit dupa tine erai deja intr-o balta de sange si atacatori disparusera,insa le puteam simti mirosul,sigur erau oameni,imi explica.Tu ce faci in oras?

–Vroiam sa ma mut aici,acum nu mai sunt asa sigura,la bar asteptam ca agentul de la imobiliare sa-mi gaseasca o casa,i-am spus eu.

–Am inteles.Esti tanara ca vampir,remarca el.

–D..DA, de unde sti? am intrebat mirata.

–Ranile tale se vindeca mai greu,de cand esti vampir? ma intreba curios.

–De douazeci de ani,am raspuns sincer.

–Chiar esti tanara, ce dusman ti-ai putut crea intr-un timp atat de scurt?

–Am facut destule prosti intr-un timp asa scurt crede-ma,am raspuns eu vag nevrand sa ma destainui.In plus nu stiu sa ma adaptez chiar atat de bine.

–Creatorul tau nu a fost langa tine sa te invete smecheriile, nu? ma intreba el.

–Nu chiar, ce smecheri? am intrebat la randul meu curioasa.

–O sa ti le arat cand te vei face bine,imi raspunse facandu-mi cu ochiul.Am terminat cu ranile m-ai bine te-ai odihni,poate se vor inchide.

–Mersi…pentru tot, am spus eu rusinata.

–Oricand, imi raspunse el iesind din camera.

Aveam nevoie de odihna ca sa ma refac,vroiam sa-mi recapat puterile si sa plec din casa aceea. Dean era o companie minunata si ii eram recunoscatoare dar nu imi placea sa stau pe capul cuiva, detestam sa fiu o pacoste.Am inchis ochi si am adormit.

M-am trezit hotarata. Trebuia sa imi revin si sa plec de pe capul lui Dean. Trecuse mai bine de o luna de cand stateam in casa lui, nu imi permiteam sa mai stau nici macar o zi, nici macar daca nu ma simteam bine. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie.Am facut un dus rapid si m-am imbracat intr-un halat.In dormitor pe un fotoliu imi zarisem perechea de pantaloni cu care fusesem imbracata in acea seara si langa ea o bluza noua,a mea probabil fusese facuta praf. Mi-am gasit langa blugi si geanta,chiar m-am bucurat ca nu o pierdusem.M-am imbracat si mi-am luat din geanta pieptenele si fardurile.Aratasem destul timp ca o fantoma trebuia sa redevin eu. Mi-am prins parul roscat intr-o coada si m-am machiat. Aratam iar ca un om (vampir) normal. Aruncam o ultima privire in oglinda cand am auzit usa deschizandu-se…

–Am auzit zgomot si mi-am dat seama ca te-ai trezit, imi spuse Dean studiindu-ma.Ce faci?

–Sunt mai bine, multumesc! i-am raspuns zambindu-i.

–Nu , nu , ce faci adica …spuse el aratandu-ma cu degetul din cap pana in picioare.

–Ma pregateam sa plec, i-am raspuns eu.

–De ce?

–Uite Dean, iti multumesc foarte mult pentru ceea ce ai facut pentru mine,dar nu pot continua sa stau aici.Nu vreau sa devin o bataie de cap si cred ca am fost destul timp o povara,e timpul sa plec,am spus incercand sa ii explic cat de recunoscatoare ii sunt.

–Macar ramai in oras? ma intreba, venind mai aproape de mine.

–Da, trebuie sa aflu cine m-a atacat, am raspuns sprijinindu-ma de marginea unei masute.

–Ti-ai gasit casa?

–Da, agentia mi-a gasit o casa…ma voi duce sa o vad dupa ce imi iau lucrurile de la hotel,i-am spus privind in jos.

Nu il puteam privi in ochi,de fapt nu imi permiteam sa ma pierd in privirea lui cel putin nu cat timp eu eram pentru el o persoana demna de mila.Mi-am luat geanta in mana si m-am aplecat dupa perechea mea de adidasi de langa pat.M-am dus in fata lui si fara sa constientizez ce fac,m-am ridicat pe varfuri si mi-am presat buzele pe obrazul lui. Cand m-am dat inapoi am putut sa ii vad uimirea pe fata.Am trecut pe langa umarul lui soptindu-i:”Multumesc,ne mai vedem…” si am plecat auzind in urma mea la fel de soptit un „Ne mai vedem”…

Ma mustram singura pe drum spre hotel pentru gestul necugetat pe care il facusem.Nu ma mustram pentru acel sarut in sine pentru ca nu fusese nici tandru nici ademenitor in vreun fel,fusese doar un sarut cast,insa greseala cea mare era ca ma lasasem implicata emotional.Ani de zile nu mai simtisem acel sentiment, cand i-am atins obrazul parca as fi fost electrocutata.Si in taxi buzele mele inca tremurau si imaginea chipului lui nu imi iesea deloc din cap…Ce naiba era cu mine?

Cand am ajuns la hotel am avut mici dispute cu cameristele care imi ratacisera cateva valize dar cu cativa bani in plus am rezolvat problema.Mi-am luat bagajele si m-am cazat la o alta pensiune pentru o noapte.Am facut un dus lung si mi-am lasat corpul sa se detensioneze sub apa fierbinte.Am iesit din baie intr-un prosop mare si m-am asezat in fata unei toalete cu oglinda. Mi-am demachiat fata si mi-am periat bine parul si l-am impletit.

Mi-am luat pijamalele mele pufoase si am picat rupta in pat.Capul mi s-a afundat in perna si mintea mi-a plecat aiurea.Desi patul era tare si foarte incomod am adormit.

Am avut parte de un somn adanc si reconfortant.A doua zi m-am trezit destul de devreme si m-am indreptat spre baie.Dupa un dus bun mi-am ales o pereche de blugi si o bluza verde cu manecile lasate ,mi-am prins parul cu o clama si m-am aranjat.Mi-am luat lucrurile de prin camera si mi-am refacut bagajul apoi m-am indreptat spre receptie.Am rugat managerul hotelului sa imi mai tina bagajele doua ore si am predat cheia de la camera.

Mick de la agentia imobiliara, a fost extrem de incantat cand l-am invitat la o cafea ca sa imi aleg o casa,asa ca m-am urcat in primul taxi si m-am dus in parcarea barului in care se intamplase urata intamplare in speranta de a imi regasi masina.Din pacate masinuta mea nu mai era acolo.”Esti tare, ai ramas si fara masina!” mi-am spus in timp ce ma indreptam spre un alt taxi.

Desi intarziasem cinci minute agentul de vanzari nu a parut deloc deranjat.Am petrecut mai bine de o ora cu el uitandu-ne pe diferite planse ale unor case pana am gasit casa care imi trebuia. Nici mica dar nici mare, nici veche ,nici noua,o casa normala, care nu iesea cu nimic in evidenta.

Am platit jumate din suma urmand ca cealalta jumatate sa o dau cand ma instalez in casa.Am semnat contractele si cand toate demersurile au fost facute am plecat spre pensiune sa imi iau bagajele urmand sa ma reintalnesc cu Mick in fata casei.

Am ajuns inaintea lui, dar nu l-am asteptat mult.Am primit cheile si am inceput sa-mi vizitez noua locuinta.Camerele erau nevaruite si nu exista nici macar o piesa de mobilier in toata casa,dar nu conta,in sfarsit aveam o casa.”Casa, dulce casa!”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s