Doar un gand…#5 ( Suflete..)

  Suntem suflete…camere despartite de culoare late,  in acelasi loc si totusi separate.  Deschidem usa larg, pana la perete, doar ca sa o trantim in nas, in caz ca..cineva se hotaraste sa se aproprie. Suntem camere inalte, unele luminoase, altele intunecate, unele reci, altele calde, oricum nu poate afla nimeni….ori poate…

IMG_64149978815714

Stii ce , asa nu merge…incercam sa spun cu frumosul, mai usor , mai subtil, chestii care probabil sunt scrise de ochi fugari pe toti peretii marilor cladiri, mesaje invizibile.. dar scrijelite de ochi tristi pe asfaltul oricarei strazi. Suntem suflete, da suntem, suflete inchise, care se preocupa prea mult de ridicatul de ziduri, sa vada cine e apt sa le sara,  in loc sa se ocupe de demolatul lor. Suflete reci care se prefac ca inteleg ce si cum , ca mai e nevoie de o raza de caldura, daca ne e prea frica sa lasam mai multe. Suflete baricadate in spatele a sute de emotii diferite, toate negative, toate mult prea autoprotective, sau in spatele temerilor inventate, autoimpuse, prost legate, ori a replicilor de genu  „ nu pot” cand ar fi mult mai sincer si mai usor sa spui „ nu vreau”. Suntem egoisti si nu in modul bun, calcam pe sentimente le folosim pe post de pretexte si apoi le aruncam, dar sustinem din gura cei drept, dar cu inversunare, ca fiecare are dreptul sa simta ce vrea, sa fie cum vrea, ca asta e libertatea spirituala sau mai stiu eu ce alte tampenii ori aberatii ne ies…ca parca e un fapt, cand ti se deschide sufletul ti se inchide gura, si cand ti se deschide gura o data cu sufletul iti da rateu si mintea…nu mereu , dar de cele mai multe ori. Ori poate mintea inca  merge da e prea obosita, si inventeaza scuze , adauga motive proaste , pentru cat de insensibili devenim…(sa precizez ca nu vorbesc de majoritatea situatiilor ci de alea..care implica mai mult decat mintea.)

Nu sunt critic, nu comentez despre persoane anume, ci despre toti, despre mine, despre cei pe care ii iubesc, despre cei pe care nu, despre toti care, ocupati prea mult de „ceea ce ne face bine” ajungem sa uitam „ceea ce ne face” si atat.  Uitam sa atribuim valori unor elemente ce nu costa nimic.  Nu ne bucuram de clipe, de cuvinte, de zambete , de zile, de nimic…tratam totul cu o usoara indiferenta, ne uitam cu drag la un peisaj cinci minute si „Doamne cat de frumos e, e rai” dar il uitam in urmatoarele doua ore..si daca nu e indiferenta atunci e nepasare „ Ce daca a zambit la ce am spus, zambeste des oricum” , totusi macar unii o fac, altii inca o observa, pacat ca toti mai putin o provoaca.

Si da suntem suflete, doar scriem asta in toate cartile , pe toti peretii , in toate cantecele, in tatuaje, pe tricouri..oriunde… „Mi-a intrat la suflet” ; „Mi-a distrus sufletul”  punem d’astea pana si la comentarii sau descrieri pe facebook, nu conteaza ca poza e din dos , sau de mai stiu eu unde, sufletul e important, nu? Sufletul ala pe care il uitam, il suprauzam in cuvinte, dar il punem la naftalina cand vine vorba de adevaratele „chestii de suflet”. Da suntem suflete, dar am uitat de noi, sau ne-am cladit din atatea elemente inconjuratoare, ca ne-am pierdut sub atatea „lucruri bune” si ne ferim de „cele rele” , ori de „suferinta” ,ori de orice se poate numii si implica un cat de mic inteles negativ.

Da suntem suflete, da’ oare suntem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s