In suitcase

the-french-girls-suitcase

Stii uneori ai atat de multe de zis ca nu iti ajung cuvintele si alteori ai atat de multe cuvinte si totusi nimic de zis. Ironia sortii, niciodata nu pare sa le am pe amandoua si acum chiar nu stiu in care din situatii ma aflu. Am incercat de multe ori sa gasesc motivul pentru care scriu si niciodata nu am ajuns la unul pe care sa il cred cu adevarat, si probabil nu nici nu voi ajunge, dar nu e asta singurul lucru pe care il fac fara sa stiu de ce….anyway.

Nu despre asta e vorba, nici despre altceva asa ca nu te astepta sa citesti cine stie ce chestie interesanta, cum nici pana acum nu cred ca ai gasit ceva in  genul pe aici…dar asta e alta discutie. Asta e mai mult sau mai putin despre mine, o chestie scrisa din plictiseala la doua noaptea dar care trebuia sa fie aici, cum de altfel toate tampeniile gandite noaptea sunt.

Zeci de mii de vise si un singur drum, sute de colaterale si nici una incercata nici acum, nici in trecut, nici pe viitor probabil,…motivul spune-mi-l tu, de fapt nu nu vreau sa il aflu.Deci daca mi-as face acum bagajul, as pune zeci de amintiri, cateva tricouri,cateva regrete, poate niste sosete, mii de vise, cateva fustite car s-ar strecura din greseala  cu cateva resentimente, si niste pantaloni…tenesi si poate niste pantofi cu toc pentru zile insorite, mii de pagini scrise, idei implinite, alte cateva nimicuri pe care dintr-un motiv sau altul le car dupa mine peste tot si de care nu ma pot desparti si cam atat, peste toate mi-as aseza sufetul ca sa fiu sigura ca nu il uit acasa. La cat sunt de atenta probabil as uita valiza in gara si m-as urca in trenul gresit, dar cui ii pasa, cat de departe poate fi prima statie.

As pune pozele facute de ea, melodiile cantate de el, versurile primite, desenele lor,  cercei aia pe care ii ador dar pe care nu i-am purtat niciodata, si cateva pungi cu jeleuri si nelipsitul suc de cirese. Ciocolata amaruie pentru clipele prea dulci si dulceata de gutui a bunicii pentru zilele prea acre. Ursul de plus sa alunge singuratatea si o carte buna sa o aduca inapoi, cand sunt prea satula de zgomot ca sa mai ascult pe cineva.

As pune intr-un buzunar al geamantanului, toate temerile, toate clipele de singuratate, de vulnerabilitate, de neincredere, as ascunde acolo lacrimile si zambetele triste, le-as lua cu mine ca sa nu uit niciodata cine, sunt si de ce sunt asa, dar as avea grija sa pun lacat pe ele ca sa nu le mai permit sa vina inapoi, si cheia as tine-o la gat ca sa imi aduc aminte mereu ca totul depinde de mine.

As lua caietul de schite in mana si un creion dupa ureche, castile si telefonul in buzunar, mi-as tatua pe fata cel mai sincer zambet si pe spate doua aripi ca sa imi iau zborul, inelul ei cu piatra rosie pe deget ca sa imi aduca aminte ca persoane bune exista, si bratara cu mesaj ca sa realizez ca uneori unele persoane tin la tine chiar daca nu le dai motive, si….atat.

Daca mi-as face bagajul atat as lua, tot ce conteaza intr-o valiza, zambetele lor intr-un plic, o poza cu un chip, miros de vanilie si piersici  in par, jurnalul si-un mar, bocanci in picioare, si-o floare, presata de mult..sclipiri verzi sub gene, si-o geaca de piele.

 Tu daca ti-as face bagajul ce ai lua? Incotro ai pleca?

Favim.com-26564

7 gânduri despre „In suitcase

  1. Nimic. Pentru că nimic din ceea ce contează cu adevărat pentru mine mă însoțește în permanență și nici să vreau și nu aș putea pleca fără să le iau cu mine. Iar pentru toate celelalte există … Mastercard.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s