Un fel de scrisoare pentru el…

Draga tu,

Te-as intreba de ti-am lipsit…ca mi-ai lipsit, inca-mi lipsesti…Ma privesti, asa cum spune ea? Ai vrea sa-mi vorbesti? Te-am dezamagit? Esti mandru de mine, de ce am devenit? Ma-ntreb ce mi-ai spune, ai mai face glume? M-ai mai alinta, cum de au putut uita….

Ei spun ca iti seman…eu nu stiu ce sa spun…nu am avut destul timp sa imi dau seama, dar stiu ca aveam parul ca al tau, acum l-am vopsit,imi pare rau … si ei au uitat, era amuzant,  aceeasi culoare dar al meu  drept al tau ondulat.

 Si ochii mei sunt ca ai tai nu-i asa? Se schimba la fel cum te schimbai tu, cum ma schimb eu…cum se schimba vremea…ei spun ca ochii mei iti poarta amintirea, nu ca ar fi nevoie, eu cred ca e doar o dovada ca iti seman, desi nu stiu sigur, ca eram prea mica cand ai plecat si acum sunt prea mare ca sa mai cred ca o sa te mai intorci vreodata.

Ei spun ca suntem la fel de capriciosi, la fel de schimbatori…..la fel de morocanosi dimineata, ca radem in acelasi fel, desi eu mai pitigaiat, ca privirea noastra strapunge la fel de tare, ca am din gesturile tale. Oare e asa? Oare le-am furat fara sa vreau candva…

 Imi aduc aminte chipul tau, si am o poza lipita pe usa dulapului care ma asigura ca e asa cum il stiu, si apari din cand in cand prin vise, aratand la fel ca  atunci cand aveam doar vreo 4 ani. Daca inchid ochii pot sa imi amintesc cum suna vocea ta, cum suna numele meu spus de tine, cum se simtea la mana parul tau grizonat. Pot sa imi amintesc  cum radeai cand incepeam sa lovesc cu palmele in pieptul tau, cum te prefaceai sa sunt un fulg si ma invarteai in aer, imi aduc aminte cum inainte sa pleci mi-ai cumparat cea mai frumoasa papusa vazuta vreodata,  si ciocolata mea preferata.

Au ramas multe senzatii, si daca trag aer adanc in piept toamna, parca miroase a tine, zilele de septembrie iti seamana la fel de mult cum imi seamana mie furtunile de mai. Si stiu ca din cauza ta voi adora mereu parcurile si plimbarile lungi, jeleurile si ciocolata cu lichior, voi iubi toamna si mersul in ploaie si cantecele vechi de dor. Din cauza ta voi zambi de fiecare data cand Dunarea va fi nervoasa, si faleza plina de pescari, si voi tresarii mereu cand vantul se va juca in parul meu  si barca va fii de mult departe de mal. Voi sulfa in papadii ca un copil si peste zeci de ani, si voi zambi cand voi vedea negrii motani.

Si stiu ca voi iubi ochii verzi si zambetele largi, si ca imi vor lipsi mereu toate acestea, si ca azi imi lipsesc mai mai putin ca ieri dar mai mult decat de obicei…

Si de ai fi te-as intreba de ti-am lipsit..ca mi-ai lipsit, si mi-as dori, sa fi trait…

                                              Cu dor, a ta.

descărcare

 

 

 

Un gând despre „Un fel de scrisoare pentru el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s