Un fel de…ceva

Am obosit sa ma prefac ca sunt lutul perfect in mainile unui sculptor nebun…am, am obosit sa ma prefac ca avem praf de stele pe piele, cand tot ce avem e doar praf de tun..si scrum. Doar scrumul ultimei tigari, din foi de idei, pe care le-am ars fara rost pana la sfarsitul zilei. Caci noi, noi nu suntem focul puternic ce lumineaza noaptea toata, suntem doar bete de chibrit inecate in paharul cu apa, si intre noi va pluti mereu vesnicul „daca”.

Si am ajuns doar alte chipuri in multime, ne pierdem, de cautam, ne gasim, doar sa ne pierdem iar, si in gand avem mereu acelasi „dar..”

Si stii nu mai vreau sa-ti fiu muza , pentru un alt tablou, desi cunosc pictorul…eu vreau ceva nou. Nu mai vreau sa fiu personajul dintr-o alta opera „uniforma” ,o alta varianta  monocroma…vreau sa fiu pata de negru, cand totul e viu, caci eu nu mai sunt ce voiam sa fiu.

Si nu vreau sa fiu nota pe un portativ stramb, cand tu stai in linie, eu imi doresc sa fug…cand vrei sa tac eu o sa strig, cand vrei sa strig eu o sa tac..si sincer acum..nici eu nu stiu ce vreau sa fac.

Si nu-mi incatusa vointa in zale de argint, nu ma oprii din drum cand voi pleca…fugind, nu-mi inchide sufletul in colivii, ca oamenii asa nu se pot numi „vii”.

10672299_550971568368630_6675773116946652976_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s