Si tu….

Ma uit la tine…te privesc pierzis desi chiar de te-as fixa cu privirea in cel mai evident mod, tu nu ai observa…tu nu simti asa ceva…ma uit din umbra la felul in care iti place sa indepartezi de tine tot, pe toti si uneori in lupta asta te pierzi chiar si pe tine…si stiu ca faci asta uneori cu vointa, de teama …dar alteori inconstient, pentru ca e ca si cum ti-ai creat un nou tip de reflex, ce seamana atat de bine cu ceea ce ei numesc <ignoranta>..dar a ta e de rang inalt, e dusa la extrem.

Si chiar de vad asta…ti-as vorbi…ti-as spune cate sub luna si sub stele au fost spuse vreodata, ti-as insira cuvinte si chiar povesti cu talc de as crede macar o secunda ca ar ajunge, macar un cuvant, la tine…cu adevarat. Ti-as vorbi..dar ce rost are…auzi dar nu asculti si eu satula de vorbit la pereti…caci in nebunia mea am facut asta de prea multe ori…As incerca…serios..dar pune-mi tu daca vreodata i-ai vorbi unui „surd”.

Ti-as scrie …dar pentru ce…tu vezi doar litere adunate, cuvinte-nsirate …dar atat, nimic mai mult…n-ai intelege ce cuprind, ori care e mesajul lor…oricum citesti ce vrei in randurile mele, si vezi ce iti convine , ca sa iti poti hrani nebunia, ce ai crescut-o cu atat de mult drag, ridicand-o la nivel de arta…si totusi ti-as scrie….as face asta, jur, de n-ai fi „orb”.

Ori, te-as ruga sa-mi vorbesti tu…sa imi spui si cea din urma soapta ce iti bantuie mintea, in ceas tarziu din noapte..te-as asculta si ore in sir de ai vorbi macar o data ceva ce sa aibe o oarecare importanta, macar un lucru ce nu l-ai spune oricui pe strada…dar nu faci asta, vorbesti ca unui strain, desi numai straini nu suntem…pe bune, as asculta, dar nu-ti vorbeste nicicand un „mut”.

Si lasa-ma de data asta sa fiu eu „ipocrita” ce iti arunca in fata ….o galeata de gheata…Esti „mut” ,si „surd”, si „orb”..pentru ca nu ai facut nimic decat sa te inchizi in tine, si sa devii un rob, al propriei tale modalitati de supravietuire…pentru ca tu doar asta faci, tu nu traiesti, doar supravietuiesti in propria ta lume izolata cu filamente de cristal, si totusi parte din lumea altora…si ranesti…al naibii de mult.

Judeci tot, pe toti cu ochi de critic…supunandu-i propriilor tale principii, sau idei, prost dobandite sau incorect intelese…pe care tu le iei drept „sfinte”..sau pur si simplu iti place sa vezi raul , chiar de e loc de bine…comentezi orice cuvant sau gest ce nu iti apartine…si chiar de nu o faci cu vorbe o faci din priviri.

Dar TU? Tu ceri perfectiune, dar spune-mi ce oferi….Tu ce ai da la schimb de ai primi pe tava tot? Increderea altora in tine , sau in ei o spulberi..in fata ta ei ori sunt prosti, ori au un defect major, ori pur si simplu gandesc aiurea….ori „Toate sunt la fel”…ori una, ori alta …dar Tu?

Tie nimeni nu iti face , nimeni nu iti place…dar spune-mi cand ai luat pe cineva in brate ultima oara, sau cand ai lasat pe cineva sa se apropie de tine mai mult decat fizic…cand ti-ai dorit sa o saruti, sau sa ii prinzi in palma sufletul…in loc sa ii privesti de la distanta trupul? Cand ai sperat in viata ta, sa poti avea pe cineva?  Daca tu vrei perfectiunea…de ce nu ai , de ce nu vrei si asta…?

Iti mai aduci aminte cand ai vazut in ochii cuiva, propria scapare din iad….nu? Dar vrei sa uiti , fiindca te temi…te temi ca de dracu’ ca vei fi distrus …si esti prea ocupat sa ridici ziduri in jurul tau, ca sa ai timp sa observi ca singurul care distruge ceva…culmea esti tu…si nu doar ” ceva” ci si pe tine…

Man-covered-with-dark-hood

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s