Dimineata de iarna…

Cobor din autobuz si ma izbeste drept in fata vantul, incerc sa nu imi pierd echilibrul, sa imi feresc fata, dar buzele mi s-au uscat deja…si lacrimi se strang in ochii mei, las capul in jos imi trag gluga pe cap…pe jos numai polei, incerc sa nu alunec desi ma amuza gandul ca s-ar putea sa cad…nu stiu ce mi se pare amuzant.  Simt cum imi ingheata obrajii, cum se-nroseste pielea de la frig. Imi trec limba peste buze , gandindu-ma ca ar trebui sa folosesc un glos.

Fac pas dupa pas si ma obisnuiesc cu vantu, cu frigul…cu vremea. Ma uit in jur si nu vad nimic, nu e nimeni pe aici, doar eu si drumul….din cand in cand cate-un strain, se aud pasi si imi aduc aminte ca nu sunt singura, realizez ca i-ar m-am pierdut in ganduri fara sens, ce nu-si au rostul, nu plecasem singura, aveam companie, la fel de tacut ca si mine, pe vand nu prea ai chef de vorba si nici eu nu-s vorbareata dimineata, dar e placut sa auzi o alta pereche de pasi mergand in tandem cu a ta.

Si muzica iti suna in casti…o melodie veche si poate la fel de mohorata precum vremea, precum straini ce trec pe langa tine cu capul in pamant, la fel de trista ca fata unora care parca merg spre spanzuratoare, la fel de lipsita de emotie ca expresia altora…la fel de….de melancolica ..la fel ca cei doi ce au mainile impletite dar nu mai simt nimic, merg tot singuri, si nu singuri in doi ci singuri de-a dreptul…

Opresti la chiosc si vanzatoarea , bunica cea draguta, intreaba dragastos, cum face mereu „Ca de obicei?” si ii zambesti la randul tau, involuntar, ca e primul chip zambitor in dimineata asta, si spui „Sarut mana !Da, trei de zahar si lapte.”  Ii pui bani pe tejghea si iti iei paharul, inchizi o clipa ochii simtindu-i caldura, zambesti la faptul ca ti se pare atat de cunoscut mirosul, ii spui ” la revedere” vanzatoarei, zambindu-i scurt inca o secunda faci cativa pasi si astepti…i-ai promis colegei ca o astepti, de fapt nu ai promis da iti e cea mai buna prietena si asta e traditie, dimineata tu cafea si ea tigara, el tot cafea, ca doar la inceput erati doi pe drum…ei o gura de cafea ii spui „pa” si lui, si mergi spre scoala. Tii paharul bine in maini, e cald,si iti place, iti da un sentiment placut..gluga ti-a zburat de pe cap, dar nu vrei sa o mai pui la loc, iti lasi parul sa fie incurcat de vant , si asta iti place nu stii de ce..poate ca pana la urma iti place singuratatea purtata de vant…inghetul iernii…oricum nu ai chef de nimic, nu vrei sa iti mai pese…n-ar fi rau sa „ingheti” un pic mai mult…

d

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s