Agonie…

~Prins intre vis si realitate, in dulce agonie , corpul si mintea nu iti mai apartin~

Stii..stii momentul ala cand linistea din camera ti se pare cel mai puternic zgomot, si ai vrea, de fapt, ai face orice sa o opresti, sa dispara, pentru ca pur si simplu te sufoca, te macina , te distruge.
Momentul in care ticaitul ceasului te enerveaza la culme, e ca o bomba pusa langa capul tau, iti cronometreaza secundele pana cand vei exploda…
Clipa in care, intunericul din camera, cel pe care il adorai atat de mult, a ajuns sa te sperie iar, ca in copilarie, si parca vrea sa te inghita, sa te faca una cu el, iar tu…tu ramai fara rasuflare.
Si ai vrea sa iesi, sa simti vantul noptii mangaiandu-ti pielea, sa simti luna deasupra ta, sa te vegheze precum zeita noptii, si stelele sa iti impleteasca deasupra capului cununa de diamante, dar e prea tarziu , o orarea inaintata sa iti permita sa te plimbi bezmetic pe strazi.
Inchizi ochii, ochii tragi aer in piept, incerci sa adormi la loc, dar peretii parca se strang in jurul tau.
Scantei luminoase danseaza in fata ta daca inchizi ochii, si patul incepe sa se invarta cu tine, ursuleti de plus danseaza pe sifonier si papusile prind viata, candand un recviem dulce…caci tu esti in alta lume…o dulce agonie.

image

Carro

Un gând despre „Agonie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s