12 p.m.

image

Pierde-ma ca sa ma pierd pe mine insami in tine, in ganduri, in sentimente , in amintiri, in totul si in nimic, pentru ca asta ai fost, totul, si asta ai ajuns, nimic, la fel ca mine, si nu unul pentru altul ca eu nu vorbesc aici de povesti de iubire, ci de ganduri fugare ce trec acum printr.o minte inecata de sentimente, ca lacrimi nu mai am.
Si ascunde-te,ca sa invat sa ma ascund de mine, de ce  am fost cand inima dicta aiurea, sa ascund cuvinte spuse la nervi si priviri prea dragastoase, sa acund versuri in pagini albe, sa ascund cuvinte si alte mii de sentimente nerostite, sentimente printre randuri si note muzicale surde in melodi de fond.
Si prinde-ma de mana cand aripile mele cedeaza si zborul imi curma ducandu-ma spre prapastii, pastreaza-ma in aer sa vad cum vin zorii, sa simt caldura soarelui mangaiandu-ma cu primele raze, asa cum o sa imi dezmierde candva niste maini de foc sufletul inghetat.
Si strange-ma in brate, sopteste-mi in noapte cuvinte dulci, soapte pline de-nteles, mesaje din stele, profetii, cuvinte eterne sau legende,alinta-mi sufletul zdrobit de furtuna, cu mii de povesti de noapte buna.
Si saruta.mi tamplele , asculta.mi gandurile, citeste.mi sentimentele,suporta momentele in care vreau sa fug departe, incearca macar sa intelegi ideile ce imi trec in miez de noapte prin cap, pastreaza-mi tu visele ce le voi lasa uitarii in zori.
Fii ceea ce ma face sa pastrez copilul din mine intr.o lume de adulti, slipirea din ochi cand soarele a disparut, si zambetul cand lacrimi curg.
Dispari ca sa dispar, exista sa exist, daca eu am aripi tu sa fii praful de zane ce ma inalta in ceruri, vantul ce imi incurca parul.
Si daca nu, sa fii lantul ce ma leaga de pamant, ancora ce ma tine pe fundul marii, viata si moarte, aer si praf… Caci cerul mai poate astepta….soarta..destinu…festinul sentimentelor… ce vrei, dar ….

~~Carro~~

10 gânduri despre „12 p.m.

  1. Carro,am avut un sentiment trist acum 2 minute,intrand pe blogul tau….imi reciteam povestile mele de pe blog incercand sa-mi gasesc inspiratia(simt nevoia de a scrie si mi-e foarte dor,dar parca ma blochez cand vreau sa incep…),si te-am vazut la comentarii. Partea importanta e ca mi-am amintit de povestea mea preferata de la tine, Forever with you,si nu am gasit-o,pentru ca am vrut sa o recitesc😦 ….de ce ai sters-o? sper ca nu te deranjeaza intrebarea.
    Pupici, Bianca :*

    • Nu.mi vine sa cred ca isi mai aminteste cineva de povestile mele, habar nu ai cat ma bucura, drept e ca am adus blogul in paragina cand am vrut sa renunt la el, sper ca am facut alegerea corecta continuand sa scriu, si eu ma gandeam la povesti, la ale mele la ale altora, imi lipseste sa dau viata personajelor, pana la sfarsitul verii voi posta povestile inapoi, iti multumesc mult pentru intrebare, chiar ma bucur ca nu m.ai uitat, de abia astept sa citesc cateva capitole scrise de tine:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s