Ma pierd in regrete mascate…

 

479890_213727305440683_1022107691_n

M-as pierde in ganduri la ora asta daca nu as fi pierduta deja. Dar unde sa ma gasesc pe mine cand nu stiu nici unde sa caut, nici ce foarte exact. M-am pierdut de mult pe poteca amintirilor…

In amintiri? Da...in regrete mascate, in clipe fericite, ca pana la urma tot regrete sunt.( Daca nu faci ceva regreti ca nu l-ai facut, daca il faci iti ramane amintirea, frumoasa sau urata ramai cu ea, ca sa o poti retrai in mintea ta, ani mai tarziu, ca sa regreti ca s-a terminat asa repede.) Un regret mascat in lacrimi de fericire, sau intr-un zambet neinsemnat, o clipa frumoasa trecuta mult prea repede, pierduta in esenta. Un moment pastrat in sentimente in cutia de argint a inimii mele.

Carpe diem!

Daca as tine cont cu adevarat, dar …dar cum sa nu ma las in voia miilor de ganduri? Cum sa nu imi pun zeci de intrebari, inainte sa adorm, cand linistea ma sufoca?

Asa m-am pierdut, m-am pierdut pe mine, in mine, stiu cine sunt, stiu ce zace adanc ingropat in inima mea, dar nu-l pot scoate la iveala, acel ceva a fugit de mult de cei din jur. Care parte din mine vreau sa o gasesc? De fapt care parte din mine vreau sa o arat, sa o expun lumii, sa o las sa fie luata in bataie de joc, pentru ca e diferita, care parte din mine sunt dispusa sa o las in mana altora? Si daca arat tot ce am, daca lupt cu toate armele la vedere, daca pun cartile pe masa fara sa ma gandesc la consecinte, ce va mai ramane?

Te rog uita-te o clipa la mine. Ce vezi?

Doi ochi verzi, un zambet stins…

Atat? Atat de goala e fiinta mea in fata ta?

Unii nu trec de aparente, altii trec dar trec degeaba pentru ca nu vad ceea ce ar trebui vazut, nu mai iau in seama binele. Aparentele sunt inselatoare.. bine, de acord, dar asta nu inseamna ca orice se afla in spatele lor trebuie sa fie rau…

Am invatat sa citesc fericirea adevarat in ochii celor din jur, sa citesc grija in privirea mamei mele, am vazut determinare pe fata tatei, si alte zeci de sentimente ascunse intr-un zambet. Invat zi de zi sa trec de aparente, sa vad ce se afla dincolo de ce vrea acea persoana sa arate…

Vad in altii, dar uit sa privesc in mine, imi revin adesea, ce-i drept, cand stau asa in fata calculatorului, si incep sa insir cuvinte.

Unde ma gasesc? Unde sa caut ? In trecut…caci prezentul nu imi spune prea multe, sau daca spune nu stiu sa il ascult, iar viitorul e prea departe de mine, si e necunoscut.

Aici…acolo…printre randuri scrise , printre sentimente ascunse sub litere negre, in imagini desenate de mana ce asculta in acele momente doar de suflet. E singurul loc unde ma pot gasi cand de fapt nu stiu caut.

Asa gasesc parti din mine, din ce am fost, din ce sunt, din ce voi fi, si parti pierdute ce nu se vor mai intoarce dar care imi fura un zambet. Asa construiesc ceva nou…sau macar am impresia.

 

~ Ma pierd ..in regrete mascate…Unde ma gasesc, cand de fapt nu stiu ce caut~

~Carro~

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s