Special…just… special…


Am spus că va fii o postare specială, nu ştiu la ce vă aşteptaţi şi poate va voi dezamăgi, dar nu e o postare pentru o poveste nouă, sau pentru o altă rubrică, nu este o postare despre supranatural ci despre realitate, despre viaţă şi în mare parte despre ziua de azi.
Ziua de azi? Da pentru mine una foarte importantă, o zii care a însemnat ceva. Azi noi promoţia 2011- 2012 a Liceului Pedagogic, promoţia clasei a VIII-a am spus la revedere anilor de gimnaziu. Ştiu că probabil îmi voi mai revedea profesorii şi colegi în săptămâna ce va urma, şi că orele de matematică şi romană vor continua, dar astăzi este de fapt ULTIMA ZI.
Astăzi catalogul s-a deschis pentru ultima oară sub ochii noştri, astăzi ultimele note ale clasei a opta au fost rostite, astăzi am privit cu lacrimi în ochii, plini de emoţii, profesori care ne-au fost alături trup şi suflet timp de patru ani şi poate chiar mai mult. Le-am ascultat pentru ultima oară cuvintele pline de morală şi învăţătură, pline de iubire, de încredere pe care ni le-au adresat din tot sufletul nouă. Astăzi am avut ultima oră de dirigenţie, astăzi s-a sfârşit clasa a opta.
Noi am fost clasa problemă a şcolii cel puţin în ultimul an, noi am fost cei care le-am dat dureri de cap tuturor profesorilor, şi totuşi tot noi eram o clasă de încredere. Cu rezultate mai bune sau mai proaste sau mai bune, ne-am făcut mândrii dascălii şi ne-am reprezentat şcoală cu mândrie. Au fost zile grele pe care le-am avut sau le-am creat, dar totul a trecut, în spate a rămas un singur lucru AMINTIREA.
Rămâne amintirea orelor frumoase, jocurilor în grup, ne rămâne în minte veselia exagerată a unor colegi şi împăcările frumoase după certurile furtunoase. Aşa cum ne-a spus astăzi doamna de Biologie, din tot răul în minte ne va rămâne numai binele.
Sunt mândră de şcoală în care am învăţat, pentru că realizez câte bucurii a putut să-mi aducă acea clasă plină de bănci albe, bănci care au fost mutate în toate modurile posibile,( spre exasperarea doamnei bibliotecare, care din păcate îşi petrecea ziua la etajul unu sub noi şi trebuia să ne suporte gălăgia). Acelea au fost băncile pe care am scris mereu mesaje, băncile care au aparţinut fiecăruia dintre noi. În clasa aia am legat prietenii trainice, care poate vor dura o viaţă. Acolo am descoperit persoane care mi-au fost mereu aproape sau care m-au făcut mereu să râd.
Scriu asta cu lacrimi în ochi, pentru că cel puţin deocamdată, ani de şcoală petrecuţi în acest colectiv au fost cei mai frumoşi, şi pentru asta VĂ MULŢUMESC TUTUROR! Vă mulţumesc vouă, colegilor, profesorilor, tuturor celor care mi-au suportat toanele şi tuturor celor care mi-au fost sau nu aproape în ultimi ani.
În urma a tot ce a rămas rămâne amintirea unei clase speciale, pline de nebuni care au băgat în spaimă şcoală dar care a tratat când trebuia cu seriozitate anumite situaţii. Asta am fost noi, asta ne-a definit şi dacă ar fii să o luăm de la început cred că mi-aş dorii ca totul să fie exact la fel cum a fost.
Pentru clasa a noastră astăzi a fost cu adevărat ultima zi, şi îmi pare rău pentru asta, dar rămân prieteniile şi amintirile pe care mereu le voi păstra în suflet.

In fata voastră scumpii mei nu ma semnez ~Carro~ ci aşa cum ma ştiţi ~Andreea Niţă~ fata din ultima banca, randul de la mijloc, fata căreia ii va lipsi clasa a opta.

11 gânduri despre „Special…just… special…

  1. Aproape mi-au dat lacrimilie citind asta. Mi-ai amintit si mie de gimnaziu…Eu acum am terminat a 9-a, dar inca mi-e foarte dor de clasa 8-a, de ultimele momente petrecute cu fostii colegi,care au fost defapt cele mai frumoase. Dupa un timp probabil o sa te bucuri ca ai scapat de examene, dar o sa-ti para rau ca te desparti de colegi,profesori..e normal. Dar ai dreptate, amintirile si prieteniile raman orice ar fi.

  2. Carro, sau mai bine zis Andreea, atat de mult m-au emotionat cuvintele tale…m-au purtat intr-o alta lume, intr-un alt timp si binenteles ca lacrimile nu au intarziat sa apara…desi sunt mult mai mare, mi-am amintit cu drag de sf clasei a 8-a, dar si de sfarsitul clasei a 12-a, de nebuniile pe care le faceam in liceu si m-am regasit atat de mult in cuvintele tale…si noi eram cunoscuti drept clasa problema a scolii, cel putin in ultimul an cand, de-abia atunci cred ca am realizat ca nu ne vom mai vedea dupa si am incercat sa traim fiecare moment cat mai aproape unii de altii(binenteles, asta insemna chiulit cu toata clasa de la marea majoritate a orelor, exceptie facand doar materiile pe care le aveam la bac :)) )….apoi mi-am amintit de sfarsitul facultatii, de ultimul clopotel, daca pot spune asa, la figurat vb, de toate momentele pe care le-am petrecut cu prietenii invatand in sesiune ca nebunii, razand, dansand, petrecand noptii intregi pe plaja, in jurul unui foc ce ne apara de tantari, cantand binenteles total fals melodii diverse interpretate la chitara de dragul meu prieten Mihai, de saruturile, de iubirile dar si de despartirile la care ne erau martori doar luna si marea….doamne, ce timpuri!!! atat imi e dor de tot!! daca as putea intoarce timpul inapoi, exact ca si tine, nu as modifica nimic…totul a fost perfect, asa cum a fost!! Asa ca scumpa mea, profita cat poti de toate momentele frumoase(sau mai putin frumoase, oricum nu asta conteaza) care vor urma…cand vei ajunge la varsta mea si vei privii inapoi vei avea de ce sa-ti amintesti si nu vei regreta nimic: nici zambetele, nici lacrimile, nici fericirea, nici durerea…nimic, totul va fi perfect!
    Te pupic si multa bafta in noua viata de liceu😉

    • Ma bucur ca am reusit sa iti starnesc amintiri si lacrimi, sincer si eu plang…iti multumesc de sfaturi si sincer voi tine cont de ele, voi profita cum pot de lacrimi si de zambete. Multumesc!

  3. Mai ca mi-au dat lacrimile.Si eu am trecut prin aceasi situatie acum cateva zile, si ma bucur sa stiu ca suntem de aceasi varsta.Clasa mea, la fel, a fost a mare problema, dar din pacte la noi nu a fost doar in ultimul an, ci in ultimii 4 :)). Bafta la liceu!!!

  4. Imi vine sa te bat pt ca din cauza ta acum plang.Tu stiai asta,stiai ca inca de cand am plecat de la scoala si ne-am dus in Monument ti-am spus sa imi vine sa plang dar m-am tinut tare,insa tot ce ai spus,a fost…incredibil.Multumesc pentru cei 3 ani de prietenie in care mi-ai fost prietena,colega dar cel mai important:sora.Te iubesc si nu te voi uita cat voi trai,iar ca sa fiu in ton cu tine,nu ma voi semna nici eu ~Blair~ ci asa cum ma stii(ca sa citez)fata de pe randul din mijloc,penultima banca ~Negoiţă Andreea~.Te iubesc enoooorm de mult!(Sa stii ca numai din cauza ta plang dar desigur si din cauza celor care nu vor ramane cu mine pe profil!Sper ca vei povesti celor cu care te vei imprieteni despre colegele din ultimele banci ale randului din mijloc,acest cvartet de suflete,sentimente se parerii care erau tot timpul in contradictoriu dar care bineinteles ca s-au unit de fiecare data cand una avea vreo problema,asa cum voi povesti eu si Cristina.

  5. Carro, te înțeleg perfect! Exact în aceeași situație mă aflam și eu acum fix un an, când făceam un cerc în curtea școlii și dădeam mâna cu toții. Da, și mie mi-ai stârnit lacrimile, pentru că îmi e dor de colegii mei, de porfesori, de toate nebuniile alea din generală. Parcă totul era mai frumos, mai diferit de cum e acum. Însă, din nefericire, situații d-astea există mereu și despărțirile sunt atât de dese, așa că trebuie să trecem peste. Eu îți doresc mult succes la examene, să le treci cu brio, să intri la liceul pe care ți-l dorești și să rămâi o bună prietenă cu colegii tăi, la care sunt convinsă că ții atât de mult! >:D<

  6. Aproape am plans cand am citit si imi pare atat d rau k nu am fost cu voi acolo. Chiar dak nu vom mai fi colege d clasa, vei fi mereu colega mea d blog. Si,ca sa te citez, nu ma voi semna Ankita, ci ~Anca Marinescu~ fata din a 3a banca de la perete (adeseori numita tocilara) care nu va uita niciodata acesti 4 ani, oricat d nebuni au fost ei

  7. Cuvintele tale chiar m-au emotionat facandu-ma sa imi aduc aminte de sfarsitul clasei a opta,care desi aparent a fost unul fericit,la fel ca si acum la sfarsitul clasei a doisprezecea lacrimi de trisatete tot au reusit sa`si creeze drum pe obrajii mei.Priveste lucrurile astfel, acesta a fost ultimul capitol al uni fic absolut super,ce va fic urmat de inceputul unuia si mai frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s